La singular si la plural

Emil Belu

Cartea şi mîrţoaga

 
 

Deznădăjduit, cu capul sprijinit în palme şi gîndul aiurea, o fulgerare mă cutremură:  de ce nu ar găsi şi cartea mea un cetitor mai prost decît autorul?

citiţi

Cu ochii-n 3,14

 
 

 La Piața Sudului, pe plasele care înconjoară șantierul pentru pasaj, cîteva florărese au agățat coroane mortuare. Nu știu dacă ele au cobit, anticipînd oprirea lucrărilor, sau dacă se pregătesc să le cînte prohodul. (S. G.)

 Nu o dată i-am auzit pe chelnerii restaurantelor din România spunînd: „Îmi pare rău, limonada s-a terminat“. Storsul lămîii poate fi un efort terminator. (A. M.)

citiţi

Cu ochii-n 3,14

 
 

● Într-o seară, la un supermarket, casierița, cîntărindu-mi fructele și legumele din coș: „Lămîile astea sînt trecute“, „Alți ardei n-ați găsit?“, „Roșiile sînt moi“, iar salata „abia se ține“. Ajunsă acasă, mi-am înșirat mortăciunile pe masă. N-am putut să le spun decît: „Urîtelor!“ (S. G.)

● Sub semnul unei grandomanii minuscule, în cartierul unde locuiesc s-a deschis, de curînd, „Cea mai mare pizzerie mică“. (D. S.)

citiţi

Cu ochii-n 3,14

 
 

● Pe una din ușile unei clinici din Leipzig scrie mare Kreißsaal, adică „sală de țipete“. Aflu că înseamnă „sală de nașteri“. Necruțătoare limbă, germana. (M. P.)

● Interjecţia „mno“ – cea mai recentă contribuţie a Ardealului la dezvoltarea limbii române. (M. C.)

 

citiţi

Cu ochii-n 3,14

 
 

● Nu departe de blocul meu, un băiat uşor zdrenţăros mi-a cerut bani în felul următor: „Daţi-mi şi mie ceva, că de două ore caut în gunoaie şi nu găsesc nimic“ (I. P.)

● Am primit un e-mail de la „Teneși Sport“ cu titlul „Elimină mirosurile neplăcute din frigider cu 1 leu“. Cine și-o fi ținînd „teneșii“ în frigider?! (C. Ș.)

citiţi

Cu ochii-n 3,14

 
 

● Din maculatura electorală mi-am asigurat evantaie de concert pînă la viitoarele alegeri (cele mai țepene – Firea recto, Ponta verso). Nu știu însă cum am ieșit la hîrtia igienică. Aștept procentele de la reciclare. (R. M.)

● Aflu din Adevărul că la biserica Vovidenia, din Botoşani, preoţii oficiază slujbe pentru reuşita la examen. Zeci de elevi vin la aceste slujbe, uneori însoţiţi de profesorii lor. Poate că e mai simplu să te rogi decît să înveţi. Dar, pînă la urmă, cineva ar trebui să le spună acestor tineri că, dacă pică Bac-ul, n-au de ce să dea vina pe Doamne-Doamne. (M. M.)

citiţi

Cu ochii-n 3,14

 
 

● Am constatat, ascultînd emisiunile electorale la Radio România Actualități, că mai mulți candidați la funcția de primar, din diverse localități, erau preocupați de scăderea natalității. Și își doreau ca localitățile respective să aibă, în timpul mandatului lor, o creștere demografică. Ce i-o fi apucat? Ce afacere o mai fi și asta? Oare se pot face copii pe fonduri europene? (M. V.)

● Poţi scoate stomacul, splina, unul dintre rinichi, 80% din intestine şi 75% din ficat şi omul tot mai poate trăi. La ce bun piese de schimb?! (M. C.)

citiţi

Cu ochii-n 3,14

 
 

● Animalele de companie au evoluat, parcă, invers decît ne-am fi așteptat: descopăr cîini tot mai mici și mai tăcuți, concepuți parcă special pentru apartamentele de bloc, și pisici tot mai mari și mai fioroase – menite, probabil, să satisfacă orgoliile proprietarilor. (I. P.)

● Ce rezultă din coliziunea dintre imperialismul culinar american și conservatorismul gastronomic autohton? McMici, normal. (M. M.)

citiţi

Cu ochii-n 3,14

 
 

● „Teneși, diverse culori, la prețuri incredibile“ – mă îmbie un anunț publicitar. Nu pot să spun decît că sportul alb, oricît de colorat ar fi, se numește tenis. Iar încălțările, oricît de ieftine, se numesc teniși. (M. M.)

● Din discuţiile aberante din viaţa de toate zilele. O doamnă mi-a povestit cum vecinul ei îi ţinea socoteala de cîte ori trăgea apa de la WC noaptea; o alta – cum n‑a plecat ea să lucreze un timp în străinătate pentru că n‑au lăsat-o băieţii ei, care au în jur de 30 de ani, pentru că n-ar mai fi avut cine să le gătească. (I. P.)

citiţi

Natalia NEGRU

Proprietar în Bucureşti

 
 

Este duminică, ora opt dimineața, și sînt exilată în bucătărie. Proprietarul apartamentului în care locuiesc a decis să-l renoveze și a sosit dis-de-dimineață cu un zugrav. Spune că vrea „să facă frumos aicea, că de peste zece ani nu s-a dat cu vopsea“. 

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI