Cristian GHINEA | Atitudini mic-burgheze

Ce i-a apucat pe englezi să plece?

 
 

Ei mereu vor să plece de unde sînt, îţi zic. N-au stare. Noi, irlandezii, ne-am trezit cu ei pe cap primii. De fapt, au ajuns să aibă un imperiu mare pentru că aveau mereu chef de ducă. După ce s-a terminat Pămîntul, au intrat în criză. Nu mai aveau unde să se ducă. Aşa e şi cu UE, li se pare prea mică pentru ei.

citiţi

Mircea VASILESCU | Europa dumitale

La arme, cetăţeni! - cu semnătura şi cu vorba

 
 

Nu, nu vreau să îndemn la vreo revoluţie – mi s-ar părea ineficientă, ca şi toate celelalte care au avut loc. Vreau doar să atrag atenţia asupra unui proces extrem de interesant, a cărui miză e – dincolo de obiectivele sale specifice – demonstraţia că ideea de „cetăţean european“ nu e doar o vorbă goală din masivele Tratate ale UE.

citiţi

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

Între religie şi Biserică

 
 

Nu vreau să intru acum în complicata şi delicata problemă a raporturilor dintre religie şi Biserică. Mă mulţumesc să consemnez, rapid, inevitabila lor interdependenţă. Problematica religioasă nu este una de tip speculativ, nu circumscrie o disciplină intelectuală dedicată unui adevăr abstract.

citiţi

Sever VOINESCU | axa dus-întors

Presa şi politica - Vînătorul şi vînatul

 
 

Cînd a venit vremea să cadă una dintre ele, nu a căzut singură. Privind în urmă, ne e clar că nici nu avea cum să se întîmple altfel. Presa din România a ajuns la cel mai jos nivel profesional şi etic de cînd s-a eliberat, în decembrie 1989. Odată cu ea, şi politica a ajuns tot acolo.

citiţi

Ovidiu NAHOI | EU și UE

Bugetul UE: ne spuneţi şi nouă unde-i victoria?

 
 

„Victoria“ pretinsă de cei 28 de lideri europeni, în urma Consiliului din 7 şi 8 februarie, nu este deloc şi una a cetăţenilor europeni. Iar în România, discuţia a luat-o pur şi simplu razna. Sigur, nu este rău că liderii au ajuns la un numitor comun în spinoasa chestiune a bugetului multianual 2014-2020.

citiţi

Gabriel GIURGIU | euro-skepsis

Meceveul meu - partea a doua

 
 

Vă ziceam săptămîna trecută: am ajuns pentru prima oară într-o sală de tribunal, pentru că am contestat o amendă radar, undeva, prin judeţul Dîmboviţa. Am avut ocazia să constat pe propria-mi piele cum stă treaba cu respectul pentru cetăţean (ei îi spun justiţiabil), cît de repede se mişcă actul justiţiei (ei îi spun „a judeca cu celeritate“) şi care e nivelul de seriozitate al actului judecăţii.

citiţi

Anca BRĂTULEANU | SOS provincia

Baroc cu baloane de săpun

 
 

„Vrei ca petrecerea ta să fie specială? Efectele speciale fac diferenţa. Îţi oferim: lumini ambientale şi efecte speciale cu gheaţă carbonică, pentru nuntă la Castelul Teleki Satulung. Dansează pe nori cu noul efect «fum greu»; transformă băuturile în «poţiuni magice»; efecte cu baloane de săpun.

citiţi

Andrei Pippidi | SOS Bucuresti

"Un oraş al desfătării"

 
 

O broşură de reclamă, apărută în 1924 la Londra în colecţia „Countries of the World“, are chiar acest titlu: „Bukarest, Rumania’s Capital, a City of Delight“. Numele autoarei, Florence Farmborough, membră a Societăţii Regale de Geografie, e însoţit de calificările: călătoare, cunoscătoare de limbi străine şi expertă în Europa modernă...

citiţi

Radu NAUM | un sport la Răsărit

Cartonaşele galbene

 
 

"Atît timp cît oamenii se consideră nevinovaţi, afacerile vor continua. Nu aceleaşi, dar de aceeaşi natură. Legea în România e temeinic strivită între cei care o contestă şi cei care o aplică. Nu există momentul în care vreuna dintre părţi să se recunoască învinsă, aşa ceva ţine de o sportivitate neinventată."

citiţi

Rodica ZAFIU | cuvinte nepotrivite

Există şanse

 
 

De mai multă vreme, în lupta cultivatorilor limbii cu tendinţele uzului, se tot atrage atenţia asupra folosirii nediferenţiate a prepoziţiei datorită – pentru a introduce atît cauzele unor întîmplări fericite, cît şi pe cele ale unora nedorite.

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI